Oameni

Oamenii intra si ies din viata noastra la fel ca adierea vantului, la fel ca o raza de soare ce se pierde in neant.
               
Unii ne lasa o amintire placuta a existentei lor, facandu-ne un bine pentru care le suntem recunoscatori sau pur si simplu datorita faptului ca au facut, pentru o clipa, parte din universul nostru.
               
Pe altii, desi prezenti impotriva vointei noastre in acest univers, incercam cu tot dinadinsul sa-i inlaturam, stergand orice urma a traiului lor indiferent si a pasivitatii lor la problemele care ne apasa.
             
Sunt totusi si oameni  pe care, desi ne-au facut rau,ii pastram undeva, intr-un colt al sufletului nostru. pierduti, de dragul unor sentimente pe care ne-au facut sa le traim si pe care le platim doar astfel :lasandu-le privilegiul de a dainui in inima noastra,ca niste actori pasivi,martori inutili la tot ce ni se intampla, ca si cum am fi purtat echipamente de protectie.
             
Zilele trec prin viata mea asemeni unor calatori grabiti spre nici o destinatie.Ma intreb de ce timpul  se scurge atat de repede,luand cu el cate o parte din visele mele.
             
Sunt atatea de facut !Lucruri banale,pamantesti,peste care pot trece cu usurinta,dar ce pot face cu sufletul meu,insetat de viata ?Poate ca nu ar trebui sa ma gandesc la toate astea,poate e chiar anormal pentru un  adolescent sa se gandeasca la ce va ramane in urma lui dupa ce va trece in nefiinta.
             
O cugetare care te poate face sa iti schimbi perspectivele si sa vezi viata intr-o lumina diferita,o lumina pura a adevarului care izvoraste din adancuri…